Intr-o zi ma intalnesc cu o prietena/un prieten si vorbim de una, de alta. Din pacate in astfel de discutii cineva ajunge sa fie barfit de cele mai multe ori.
Eu prin a barfi inteleg a vorbi despre cineva intr-un mod in care nu ai face-o daca ar fi de fata – nu neaparat negativ, dar care l-ar deranja sa stie ca se vorbeste, sau ca se transmite. Si vorba aia, ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Toata lumea o facem, dar asta pentru ca unele lucruri pur si simplu nu vrei sau nu le poti discuta in prezenta respectivei persoane, si poate trebuie sa-ti iei o greutate de pe suflet.
Dar intrecutul limitelor duce la un dezechilibru in armonia spirituala… a fi rau de gura inseamna a transforma contextul social intr-o lume intunecata. Ce e prea mult strica – e o chestiune de bun simt. Eu nu vreau sa traiesc intr-o lume intunecata.. eu cred in posibilitatea raiului pe Pamant.
Din nefericire, femeile din jurul meu sunt rele de gura. Asa ca in continuarea aceleiasi zile am suportat un flux de energie negativa din partea persoanelor apropiate care in gura mare ca niste judecatori barfeau in sensul ca judeca oamenii si nu faptele lor, sau din cauza unor idei preconcepute, judeci rasa, culoarea pielii, culoarea parului… e urat si insuportabil. Daca vrem sa traim intr-o lume frumoasa, trebuie sa fim mai puri.
Insa, cand a fost vreodata societatea axata pe puritate spirituala ? In ultima vreme e mereu vorba despre bani.. cat mai multi bani si cat mai mult stress ca sa fii cat mai productiv. De ce majoritatea oamenilor nu avem chef mai de nimic decat de rutina noastra mai niciodata ? De ce am uitat sa ne bucuram de orice lucru marunt, ca atunci cand eram mici ? Ce s-a schimbat ?
S-a schimbat conditia noastra pura. Inainte ne consideram vinovati mai des, ne plecam privirea in pamant si ne doream sa intram in pamant de rusine. Acum avem impresia ca avem mereu dreptate, doar pentru ca majoritatea timpului poate chiar avem. Si gasim mereu alti vinovati, mai vinovati decat noi… de parca asta ar fi relevant. Dar ce s-a intamplat cu visele in care constiinta noastra patata isi regreta greselile ? Nu mai e la moda acum.
In fine, ma saturasem de atata energie negativa… am stat aproape numai in camera mea vreo trei zile, dupa care am iesit poate sa imi intalnesc un prieten sau cine stie de ce. Afara din scara blocului, primele doua fete pe langa care am trecut aveau ceva de barfit… erau mai mici dar aveau niste guri spurcate.. nu ca ar fi vorbit vulgar, dar tot isi exprimau punctele de vedere neargumentate in legatura cu o alta fata.
La coltul strazii, trec pe langa alte doua fete care nu aveau nimic iesit din comun ca infatisare si surprind din conversatia lor in timp ce treceau pe langa mine pe trotuar “[...] fata a futut-o pe aia de a rupt-o din pizda’n cur [...]“. Inca n-am uitat fraza dupa mai multi ani si am o memorie foarte scurta.
E o fata urata a societatii ca daca nu respecti niste canoane, niste reguli fara vreo semnificatie anume, cum ar fi sa te imbraci intr-o rochie cu corset ca acum cateva sute de ani, nu mai esti acceptat sau esti poate chiar marginalizat daca nu ridiculizat. De ce nu am putea chiar sa aparem la serviciu intr-o zi fara cravata sau si mai bine doar in slip… ce legatura au toate astea cu respectul si onoarea.
Valorile societatii se intersecteaza cu valorile spirituale, dar doar atat. Din pacate societatea nu e un lucru de care poti scapa, iar aceste reguli nespuse sunt impuse si deci cu atat mai oribile. Nu suntem credinciosi, nu suntem crestini, nu suntem nici macar decenti sau cu bun simt… suntem egoisti, perversi, parsivi, marinimosi, rautaciosi pana la radacina.
Noi suntem de vina ca nu putem fi fericiti… si ne poluam planeta ca si cum ne-am taia picioarele cu un fierastrau. Ne inmultim ca sobolanii pana n-o sa ne mai ajunga nimic. Ne porcim consumandu-ne cu lucruri materiale pana n-o sa mai ramana pic de umanitate. Ne lasam manati de nemultumirea noastra vesnica chiar daca avem minimul (absolut) necesar si de stress si de a avea cat mai multi bani incat uitam de bunul simt si dam spaga chiar si la doctor. Dar cu hotii nu suntem mai rai la suflet.. ne lasam condusi de cine o fi, cum o fi, si de indiferenta noastra care e imuna la aproape orice. E un haos.
And I’m in no mood of making up nice articles under these circumstances…
In primul rand precizez ca acum ti-am descoperit blogul. Imi place. La mai multe postari!
Ai un punct de vedere obiectiv. Asa este, asa suntem. Cu rabdare insa, sunt sigura ca ai sa gasesti si cealalta jumatate a noastra. Aia care contine de exemplu, o privire senina, o mana intinsa pentru ajutor, o vorba buna exact cand aveai mai multa nevoie de ea… si multe alte lucruri faine. Sau le stii deja dar n-ai vrut sa le scrii la insemnarea asta.
Cu drag!