Cununia instinctelor suprimate cu sentimentele

Prietenii mei îmi spun să-mi caut o iubită, că asta ar fi soluţia la problemele mele. Societatea modernă sprijină suprimarea instinctelor, teoretic, şi mereu mă plâng de imposibilitatea asta a situaţiei omului. Dar în cazul ăsta, nu mă plâng. Pentru că tocmai că suntem oameni şi libertatea noastră e îngrădită. Da, putem să zburdăm pe câmpii şi să dansăm de fericire când este cazul, şi apoi să ne ducem înapoi la muncă a doua zi. […]→

O zi normală de luni

Nu stiu ce e aia o zi de luni „normală”. Ce înseamnă asta? Că nimic ieşit din comun nu s-a întâmplat în ziua aceea? De ce e normal să îţi doreşti să pleci acasă? De ce avem tendinţa să fugim de ceea ce ştim că trebuie să facem? Probabil că tocmai de aceea, pentru că trebuie[…]→

Maturizare treptată

Nu’s atât de încântat de propria existenţă încât să-mi sărbătoresc propia naştere la intervale regulate, dar pot să spun că fiecare revelaţie este incitantă. În momente de cotitură, propriile credinţe îmi sunt puse la îndoială de metamorfoza maturizării treptate. Ceea ce am învăţat în treapta anterioară se dovedeşte fals, fie că am interpretat adevărul greşit, că am înţeles pe dos ori că doar am exagerat. […]→

M-am săturat de absurd

In cazul meu, orice lucru inspira, expira. Universul meu se destrama, pentru ca parca toate conceptele in care cred se dovedesc false. Daca ar mai simti cineva ca mine, macar n-as mai fi singur. Ma refer la faptul ca sunt prea multe absurditati, pe care n-ar trebui sa le putem ignora. […]→